← înapoi la căutare

fini

/fi'ni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză finir < latină finire.

Definiții

  1. (v.tranz.) (înv.) a sfârși, a isprăvi, a termina.

Declinare

CazSingularPlural
verbfineafineau

finit

/fi'nit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a fini. Confer franceză fini, italiană finito.

Definiții

  1. care are o existență limitată.
  2. (despre produse, mărfuri etc.) care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut.

finit

/fi'nit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfinitfinite
genitiv-dativfinituluifinitelor
vocativfinitulefinitelor
articulatfinitulfinitele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică