finețe
/fi'ne.ʦe/Etimologie
Din franceză finesse.
Definiții
- însușire a ceea ce este fin, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate.
- raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea firului respectiv.
- cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea aliajului.
- (fig.) subtilitate, ingeniozitate.
- (la pl.; peior.) rafinament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | finețe | finețuri |
| genitiv-dativ | fineții | finețurilor |
| vocativ | finețe | finețurilor |
| articulat | finețea | finețurile |