Definiția cuvântului „finețe”

finețe — substantiv

1. însușire a ceea ce este fin, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate.
2. raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea firului respectiv.
3. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea aliajului.
4. (fig.) subtilitate, ingeniozitate.
5. (la pl.; peior.) rafinament.