verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc.
- (absol.) (în construcții exclamative):
- (v.refl.) a evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva.
- (v.refl. și tranz.) a (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva).
Exemple
- Să te ferești de răceală.
- Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
- Mă feresc să-l întâlnesc.
- S-a ferit repede într-o parte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ferea | fereau |
Sinonime: 1: apăra, evita, ocoli, se păzi, (înv. și reg.) se socoti, (înv.) se lepăda, se veghea, (înv.) se îndupleca, 3: -și ascunde, evita, fugi, 4: se da, se trage, eschiva
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru ferită.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză ferrite.
Definiții
- compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ferită | ferite |
| genitiv-dativ | feritei | feritelor |
| vocativ | ferită | feritelor |
| articulat | ferita | feritele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (cu valoare adjectivală) forma de participiu trecut, gen feminin a verbului (a) feri.