fereca

Etimologie

Din latină făbrĭcāre, cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”.

Definiții

1. (v.tranz.) a acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.
2. a îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.
3. a lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat.
4. a încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere.
5. (v.refl.) (despre oameni) a se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.
6. a bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți.
7. a face zimți pe muchia unei monede.

Exemple

• A fereca carul, roata.
• A fereca un obiect cu argint.

Declinare

Sinonime: 1: șinui, 2: îmbrăca, 3: încătușa, 4: încuia, 7: zimțui

Antonime: a fereca: dezlănțui, desfereca

Etimologie

Din a fereca.

Definiții

1. ferecare.

Declinare

Etimologie

Din a fereca.

Definiții

1. (despre obiecte de lemn) acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice.
2. îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe.
3. (despre oameni) legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat).
4. (despre uși, încăperi) încuiat, zăvorât.
5. prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți.