felul
/ˈfe.lul/Etimologie
Din fel.
Definiții
- forma de singular articulat pentru fel.
Din fel.
Din maghiară -féle („asemănător”), fel („parte”), cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, confer minden féle („de orice fel”) (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), confer sârbă, slovenă fela („clasă”), bulgară Transilvania feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această derivare, care pare evidentă și propune, prin intermediul albaneză fjaljë, latină fabella („istorioară”), confer italiană favella.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fel | feluri |
| genitiv-dativ | felului | felurilor |
| vocativ | felule | felurilor |
| articulat | felul | felurile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică