fecior
/feˈʧjor/Etimologie
Din latină *fetiolus, diminutiv al lui fetus, sau din făt + sufixul -ior. Confer istroromână fețor, aromână ficior și meglenoromână fițor.
Definiții
- fiu; băiat (în raport cu părinții săi).
- bărbat tânăr, neînsurat; flăcău.
- servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fecior | feciori |
| genitiv-dativ | feciorului | feciorilor |
| vocativ | feciorule | feciorilor |
| articulat | feciorul | feciorii |
Sinonime: 1: fiu, 2: flăcău, 3: valet
Antonime: fecioară