feciori
/fe.ʧjoˈri/Etimologie
De la fecior.
Definiții
- (v.intranz.) (pop.) a-și trăi perioada de flăcău sau de fată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | feciorea | fecioreau |
fecior
/feˈʧjor/Etimologie
Din latină *fetiolus, diminutiv al lui fetus, sau din făt + sufixul -ior. Confer istroromână fețor, aromână ficior și meglenoromână fițor.
Definiții
- fiu; băiat (în raport cu părinții săi).
- bărbat tânăr, neînsurat; flăcău.
- servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fecior | feciori |
| genitiv-dativ | feciorului | feciorilor |
| vocativ | feciorule | feciorilor |
| articulat | feciorul | feciorii |
Sinonime: 1: fiu, 2: flăcău, 3: valet
Antonime: fecioară
Proverbe & zicători
- „A fi feciori de ghindă, îetați în tindă”Familie
- „cine are feciori, are și păcate”Familie
- „feciori să fie, mă fete câte să vrei”Familie
- „feciori acatâți Sâmbăta”Familie
- „Unde sunt opt feciori, nu-ți băga mâna”Familie
- „Gulobi și feciori ca cu casa.”FamilieDragoste și iubire
- „gulobi și feciori ca casa”Familie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică