← înapoi la căutare

fațeta

/fa.ʦe'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză facetter.

Definiții

  1. (v.tranz.) a șlefui, a tăia în fațete.

Declinare

CazSingularPlural
verbfațetafațetau

fațetă

/fa'ʦe.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză facette (refăcut după față).

Definiții

  1. fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
  2. (fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
  3. (tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfațetăfațete
genitiv-dativfațeteifațetelor
vocativfațetăfațetelor
articulatfațetafațetele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică