← fațeta (toate sensurile)

Definiția cuvântului „fațeta”

fațeta — verb

  1. (v.tranz.) a șlefui, a tăia în fațete.

fațeta — substantiv

  1. fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
  2. (fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
  3. (tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.