facerea
/ˈfa.ʧe.re̯a/Etimologie
Din facerea.
Definiții
- cartea întâi din Vechiul Testament; geneza.
facere
/ˈfa.ʧe.re/Etimologie
Din a face.
Definiții
- acțiunea de a (se) face și rezultatul ei.
- (În credințele religioase) creare a lumii de către Dumnezeu.
- construire, zidire.
- naștere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | facere | faceri |
| genitiv-dativ | facerei | faceriilor |
| articulat | facerea | facerii |
Sinonime: 1: confecționare, executare, execuție, făurire, realizare, 2: creare, geneză, naștere, parturiție, procreare, procreație
Antonime: desfacere
Proverbe & zicători
- „Cele rele să le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine în piatră să o sapi.”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică