fălcea
/fəlˈʧe̯a/Etimologie
Din falcă + sufixul -ea.
Definiții
- fiecare dintre:
- cele două tălpi ale saniei.
- cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut.
- cele două scândurele între care intră limba meliței.
- stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului.
- cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi).
- cele două brațe de lemn ale piscului (la car).
- cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fălcea | fălcele |
| genitiv-dativ | fălcelei | fălcelelor |
| vocativ | fălcea | fălcelelor |
| articulat | fălceaua | fălcelele |