făcălui
/fə.kə.lu'i/Etimologie
Confer făcăleț.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | făcăluea | făcălueau |
Proverbe & zicători
- „A făcălui”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică