extern
/eksˈtern/Etimologie
Din franceză externe < latină externus.
Definiții
- care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
- (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.
Din franceză externe < latină externus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | extern | externi |
| genitiv-dativ | externului | externilor |
| vocativ | externule | externilor |
| articulat | externul | externii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică