← înapoi la căutare

extern

/eksˈtern/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
  2. student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativexternexterni
genitiv-dativexternuluiexternilor
vocativexternuleexternilor
articulatexternulexternii

extern

/eksˈtern/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză externe < latină externus.

Definiții

  1. care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
  2. (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.

externa

/eks.ter'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din extern.

Definiții

  1. (v.tranz.) a elibera din spital un bolnav (însănătoșit).

Declinare

CazSingularPlural
verbexternaexternau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică