Definiția cuvântului „extern”
extern — substantiv
- elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
- student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.
extern — adjectiv
- care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
- (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.
extern — verb
- (v.tranz.) a elibera din spital un bolnav (însănătoșit).