exploatare
/eks.plo̯a'ta.re/Etimologie
Din a exploata.
Definiții
- acțiunea de a exploata și rezultatul ei.
- (în teoria marxistă) însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție.
- exploatație.
- totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
- totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor.
- loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor.
- (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | exploatare | exploatări |
| genitiv-dativ | exploatării | exploatărilor |
| vocativ | exploatare | exploatărilor |
| articulat | exploatarea | exploatările |