Definiția cuvântului „exploatare”

exploatare — substantiv

1. acțiunea de a exploata și rezultatul ei.
2. (în teoria marxistă) însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție.
3. exploatație.
4. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
5. totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor.
6. loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor.
7. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.