experiență
/eks.pe.ri'en.ʦə/Etimologie
Din franceză expérience < latină experientia.
Definiții
- totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară.
- verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare.
- experiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | experiență | experiențe |
| genitiv-dativ | experienței | experiențelor |
| vocativ | experiență | experiențelor |
| articulat | experiența | experiențele |