← înapoi la căutare

exil

/egˈzil/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză exil < latină exsilium.

Definiții

  1. pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun.
  2. părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană.
  3. situație în care se găsește o persoană exilată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativexilexiluri
genitiv-dativexiluluiexilurilor
vocativexiluleexilurilor
articulatexilulexilurile

exila

/eɡ.ziˈla/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză exiler.

Definiții

  1. (v.tranz.) a condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni.
  2. (v.refl.) a se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară).

Declinare

CazSingularPlural
verbexilaexilau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică