Definiția cuvântului „exil”

exil — substantiv

pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun.
părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană.
situație în care se găsește o persoană exilată.

(v.tranz.) a condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni.
(v.refl.) a se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară).