euforie
Etimologie
Din franceză euphorie < greacă antică εὐφορία (euphoria).
Definiții
- stare de fericire deplină.
- stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | euforie | euforii |
| genitiv-dativ | euforiei | euforiilor |
| articulat | euforia | euforiile |
Sinonime: 1: beatitudine, extaz
Antonime: amărăciune