amărăciune
/a.mə.rəˈʧju.ne/Etimologie
Din amar + sufixul -ăciune.
Definiții
- mâhnire, tristețe; amărâre.
- raramăreală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amărăciune | amărăciuni |
| genitiv-dativ | amărăciunii | amărăciunilor |
| vocativ | amărăciuneo | amărăciunilor |
| articulat | amărăciunea | amărăciunile |