substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- (fil.) ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | eu | euri |
| genitiv-dativ | eului | eurilor |
| vocativ | eule | eurilor |
| articulat | eul | eurile |
pronume?Ce este un pronume?Ține locul unui substantiv (al unei persoane, lucru etc.).Ex.: eu, tu, el, acesta, cine
Etimologie
Din latină ego, mihi, me.
Definiții
- persoana întâi, eu se referă la persoana care vorbește.
- (la nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect)
- (în formule de introducere din actele oficiale)
- (la dativ, în formele mie, îmi, mi)
- (indică posesiunea)
- (intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal)
- (cu valoare de dativ etic)
- (la acuzativ, în formele mine, mă, m-)
- (intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal)
- (urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare)
Exemple
- Eu merg
- Eu, X, declar...
- Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus
- Îmi recitesc pagina din urmă
- Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună
- Aici mi-ai fost?
- Oamenii mă laudă
- M-am trezit târziu
- Mie unuia nu-mi trebuie