Etimologie

Din latină ego, mihi, me.

Definiții

1. persoana întâi, eu se referă la persoana care vorbește.
2. (la nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect)
3. (în formule de introducere din actele oficiale)
4. (la dativ, în formele mie, îmi, mi)
5. (indică posesiunea)
6. (intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal)
7. (cu valoare de dativ etic)
8. (la acuzativ, în formele mine, mă, m-)
9. (intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal)
10. (urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare)

Exemple

• Eu merg
• Eu, X, declar...
• Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus
• Îmi recitesc pagina din urmă
• Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună
• Aici mi-ai fost?
• Oamenii mă laudă
• M-am trezit târziu
• Mie unuia nu-mi trebuie

Definiții

1. (fil.) ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului.

Declinare