← eu (toate sensurile)

Definiția cuvântului „eu”

eu — pronume

  1. persoana întâi, eu se referă la persoana care vorbește.
  2. (la nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect)
  3. (în formule de introducere din actele oficiale)
  4. (la dativ, în formele mie, îmi, mi)
  5. (indică posesiunea)
  6. (intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal)
  7. (cu valoare de dativ etic)
  8. (la acuzativ, în formele mine, mă, m-)
  9. (intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal)
  10. (urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare)

eu — substantiv

  1. (fil.) ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului.