esențial
/e.sen.ʦi'al/Etimologie
Din franceză essentiel < latină essentialis.
Definiții
- care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență, privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal.
Proverbe & zicători
- „Sacrul este elementul esențial al conștiinței.”Înțelepciune și prostie
Sursă: Mircea Eliade (1907–1986) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică