← înapoi la căutare

erete

/eˈre.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil de la arete („berbec de prăsilă”), datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă derivare propusă de Diculescu, Elementele, 488, din greacă antică ἱεράϰιος (hierákios), prin intermediul unei variante ionice *ἱερήϰιος (ieríkios) (după Pascu, Suf., 39, din neogreacă γεράκι (geráki), confer macedoromână g’iraz. După DAR, din maghiară harács („varietate de vultur”).

Definiții

  1. gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativereteereți
genitiv-dativereteluiereților
vocativereteereților
articulatereteleereții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică