Etimologia cuvântului „erete”

Etimologie necunoscută. Probabil de la arete („berbec de prăsilă”), datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă derivare propusă de Diculescu, Elementele, 488, din greacă antică ἱεράϰιος (hierákios), prin intermediul unei variante ionice *ἱερήϰιος (ieríkios) (după Pascu, Suf., 39, din neogreacă γεράκι (geráki), confer macedoromână g’iraz. După DAR, din maghiară harács („varietate de vultur”).