← înapoi la căutare

eresul

/eˈre.sul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din eres.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru eres.

eres

/e'res/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din greacă antică αἵρεσις (haíresĭs) (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22), prin intermediul slavă (veche) eresĩ. Este dublet de la erezie, din franceză hérésie.

Definiții

  1. credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiție, eroare.
  2. (fig.) ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); (p.ext.) rătăcire, păcat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativereseresuri
genitiv-dativeresuluieresurilor
vocativeresuleeresurilor
articulateresuleresurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică