eresul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „eresul”

eresulsubstantiv

  1. credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiție, eroare.
  2. (fig.) ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); (p.ext.) rătăcire, păcat.

eresulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru eres.