eocen
/e.oˈʧen/Etimologie
Din franceză éocène.
Definiții
- epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eocen | eocene |
| genitiv-dativ | eocenului | eocenelor |
| vocativ | eocenule | eocenelor |
| articulat | eocenul | eocenele |