Definiția cuvântului „eocen”
eocen — substantiv
- epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.
eocen — adjectiv
- care se referă la epoca eocenului.