element
/e.le'ment/Etimologie
Din franceză élément < latină elementum.
Definiții
- parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg.
- piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție.
- (spec.) fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.
- persoană care face parte dintr-o colectivitate.
- (în filozofia antică și alchimie) fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii.
- fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică.
- mediu în care trăiește o ființă; mediu în care cineva se simte bine.
- (chim.) substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse.
- pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice.
- (în legătură cu o disciplină oarecare) principiu de bază, noțiune fundamentală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | element | elemente |
| genitiv-dativ | elementului | elementelor |
| articulat | elementul | elementele |
Sinonime: 1: componentă, constituent, piesă, 6: stihie, 7: habitat, 10: cunoștințe, noțiuni