econom
/e.ko'nom/Etimologie
Din franceză économe.
Definiții
- care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat.
- (peior.) zgârcit.
Din franceză économe.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | econom | economi |
| genitiv-dativ | economului | economilor |
| vocativ | economule | economilor |
| articulat | economul | economii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică