dușmănie
/duʃ.məˈni.je/Etimologie
Din dușman + sufixul -ie.
Definiții
- sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane.
Exemple
- Ce e dușmănia asta neîmblânzită între voi?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dușmănie | dușmănii |
| genitiv-dativ | dușmăniei | dușmăniilor |
| articulat | dușmănia | dușmăniile |
Sinonime: animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare
Antonime: amiciție, prietenie, simpatie