dungă
/'dun.gə/Etimologie
Din slavă (veche) donga.
Definiții
- linie vizibilă pe un fond de altă culoare.
- fâșie, dâră.
- cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz).
- muchie a unui lemn cioplit.
- margine a unor obiecte sau a unor construcții.
- (spec.) marginea neascuțită a unor instrumente tăioase.
- parte laterală a unui lucru; latură, coastă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dungă | dungi |
| genitiv-dativ | dungii | dungilor |
| vocativ | dungă | dungilor |
| articulat | dunga | dungile |