dunga
/dun'ga/Etimologie
Din dungă.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face ca un obiect să aibă dungi.
- (v.tranz. și refl.) a însemna cu dungi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dunga | dungau |
dungă
/'dun.gə/Etimologie
Din slavă (veche) donga.
Definiții
- linie vizibilă pe un fond de altă culoare.
- fâșie, dâră.
- cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz).
- muchie a unui lemn cioplit.
- margine a unor obiecte sau a unor construcții.
- (spec.) marginea neascuțită a unor instrumente tăioase.
- parte laterală a unui lucru; latură, coastă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dungă | dungi |
| genitiv-dativ | dungii | dungilor |
| vocativ | dungă | dungilor |
| articulat | dunga | dungile |
Proverbe & zicători
- „Nu trage clopotul într-o dungă”Vorbă și tăcere
- „Mut în dungi”
- „Vorbește în dungi”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică