verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *dēmῑcāre, de la mῑca („bucățică”), confer mică.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment.
- a tăia pe cineva în bucăți; p. ext. a distruge, a nimici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dumica | dumicau |
Sinonime: 1: amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia, 2: distruge, nimici, prăpădi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- (pop.) bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dumicat | dumicați |
| genitiv-dativ | dumicatului | dumicaților |
| vocativ | dumicatule | dumicaților |
| articulat | dumicatul | dumicații |