dulamă
/du'la.mə/Etimologie
Din turcă dolama.
Definiții
- haină țărănească lungă (și îmblănită), făcută din postav gros.
- haină lungă purtată în trecut de negustori, preoți etc.
- haină de ceremonie purtată de domni și de boieri, făcută din stofă scumpă, adesea împodobită cu blană și cu paftale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dulamă | dulame |
| genitiv-dativ | dulamei | dulamelor |
| vocativ | dulamă | dulamelor |
| articulat | dulama | dulamele |