dudui
/du.du'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) a se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
- (v.intranz.) (despre motoare, mașini etc.; p.ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) a produce un zgomot sacadat.
- (v.intranz.) (despre foc) a arde viu și cu zgomot.
- (v.tranz.) (înv. și reg.) a îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | duduea | dudueau |