← înapoi la căutare

ducele

/ˈdu.ʧe.le/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din duce.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru duce.

duce

/'du.ʧe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză duc < latină dux, -cis.

Definiții

  1. titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu.
  2. titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu.
  3. mare senior feudal.
  4. conducător militar la triburile germanice.

Exemple

  • Duce de Burgundia.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativduceduci
genitiv-dativduceluiducilor
articulatduceleducii

Sinonime: 1: (înv.) ducă, herțog

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică