duce
/'du.ʧe/Etimologie
Din franceză duc < latină dux, -cis.
Definiții
- titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu.
- titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu.
- mare senior feudal.
- conducător militar la triburile germanice.
Exemple
- Duce de Burgundia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duce | duci |
| genitiv-dativ | ducelui | ducilor |
| articulat | ducele | ducii |
Sinonime: 1: (înv.) ducă, herțog