dubă
/'du.bə/Etimologie
Din sârbocroată dubak.
Definiții
- autodubă.
- vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții.
- (fig.) pușcărie, temniță.
- luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit.
- putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dubă | dube |
| genitiv-dativ | dubei | dubelor |
| vocativ | dubă | dubelor |
| articulat | duba | dubele |