Definiția cuvântului „dubă”

dubă — substantiv

1. autodubă.
2. vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții.
3. (fig.) pușcărie, temniță.
4. luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit.
5. putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții.