drăguță
/drə'gu.ʦə/Etimologie
Din drăguț.
Definiții
- (pop.) iubită, ibovnică, amantă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drăguță | drăguțe |
| genitiv-dativ | drăguței | drăguțelor |
| vocativ | drăguțo | drăguțelor |
| articulat | drăguța | drăguțele |
Din drăguț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drăguță | drăguțe |
| genitiv-dativ | drăguței | drăguțelor |
| vocativ | drăguțo | drăguțelor |
| articulat | drăguța | drăguțele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică