drâmbă
/ˈdrɨm.bə/Etimologie
Din ucraineană дрyмба (drymba). Se consideră în general că termenii slavi provin din germană Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drâmbă cu drâng este întîmplătoare.
Definiții
- mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng.
- (ir.) vioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drâmbă | drâmbe |
| genitiv-dativ | drâmbei | drâmbelor |
| vocativ | drâmbă | drâmbelor |
| articulat | drâmba | drâmbele |