dovleacul
/doˈvle̯a.kul/Etimologie
Din dovleac.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dovleac.
Din dovleac.
Din turcă devlek.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dovleac | dovleci |
| genitiv-dativ | dovleacului | dovlecilor |
| vocativ | dovleacule | dovlecilor |
| articulat | dovleacul | dovlecii |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie, 3: cap
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică