doniță

/do'ni.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din sârbocroată dojnica.

vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă.
găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar.
conținutul unei donițe.

„A turna cu donița”
„De-ți va ieși cu cofă (doniță) plină înainte, îți va merge bine.”Noroc și soartă
„Joacă ca donița la căruță”Noroc și soartă
„De-ți va ieși cu cofă (doniță) plină înainte, îți va merge”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică