dobitocie
/do.bi.to'ʧi.e/Etimologie
Din dobitoc + sufixul -ie.
Definiții
- atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dobitocie | dobitocii |
| genitiv-dativ | dobitociei | dobitociilor |
| vocativ | dobitocie | dobitociilor |
| articulat | dobitocia | dobitociile |