dispoziție
/dis.poˈzi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză disposition < latină dispositio, dispositionis.
Definiții
- prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
- așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.
- stare sufletească (bună sau rea); (p.ext.) dorință (momentană) de a face un anumit lucru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dispoziție | dispoziții |
| genitiv-dativ | dispoziției | dispozițiilor |
| vocativ | dispoziție | dispozițiilor |
| articulat | dispoziția | dispozițiile |