dințar
/din'ʦar/Etimologie
Din dinte + sufixul -ar.
Definiții
- unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
- grătar în dreptul scocului morii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dințar | dințare |
| genitiv-dativ | dințarului | dințarelor |
| vocativ | dințarule | dințarelor |
| articulat | dințarul | dințarele |