← înapoi la căutare

dințăritul

/din.ʦəˈri.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din dințărit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru dințărit.

dințărit

/din.ʦə'rit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din dinte + sufixul -ărit (după turcă diș-parasi „bani de dinți”).

Definiții

  1. glumețbir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdințărit—
genitiv-dativdințăritului—
vocativdințăritule—
articulatdințăritul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică