← înapoi la căutare

diacul

/diˈa.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din diac.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru diac.

diac

/diˈak/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din neogreacă διάκος (diákos) (Murnu 17), în principal prin intermediul slavă (veche) dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; confer Vasmer Gr., 52); confer diacon.

Definiții

  1. scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; (p.ext.) copist.
  2. cărturar, învățat.
  3. (reg.) cântăreț bisericesc.
  4. diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiacdieci
genitiv-dativdiaculuidiecilor
vocativdiaculediecilor
articulatdiaculdiecii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică